Citate frumoase despre flori si oameni…

Floarea nu este floare în sine, ci în oglinda altui suflet.   ( Valeriu Butulescu )

Florile sunt simboluri frumoase ale naturii, prin care ne arată cât de mult ne iubeşte Dumnezeu.   (Goethe )

Veselia omului e ca mirosul florilor: ea nu se înalţă din sufletele veştede.   ( Nicolae Iorga )

Întotdeauna am rămas mică, fiindcă nu am altă preocupare decât să culeg flori, – florile iubirii şi ale sacrificiilor, şi pe acestea să le ofer lui Dumnezeu, bucurându-l pe El.  ( Sfânta Tereza de Lisieux )

Creatorul a lăsat florile, ni le-a dăruit ca să adauge frumuseţe lumii, să învăţăm de la flori, să înflorim precum florile, să avem continuitate, un rost.

” O floare înfloreşte pentru ea, în primul rând, pentru că aşa există, dar înfloreşte şi pentru oamenii care vin în legătură cu ea. Oriunde ar fi, o floare înfloreşte. Există ofloare care se numeşte ” Floarea Reginei ” sau ” Floare de Colţ ”. Creşte pe munte, în locuri la care se ajunge greu şi, de aceea, bineînţeles că este văzută de puţini oameni. S-ar putea întâmpla să nu ajungă nimeni la floarea-de-colţ, la floarea-reginei, şi ea totuşi înfloreşte, pentru că e-n firea ei să înflorească, pentru că aşa lăsat-o Dumnezeu. Iar când ajunge cineva totuşi la ea, înseamnă că a înflorit  şi pentru acela care o vede şi care o culege. Aşa trebuie să fim şi noi. Fiind în noi ceva unic, trebuie să avemşi noi ceva din gingăşia unei flori. De altfel , şi florile sunt de mai multe feluri. Gândiţi-vă la un bujor, de pildă, aşa de mare, plăcut mirositor, parcă ar vrea să spună ceva despre măreţia lui Dumnezeu prin mărimea lui, prin parfumul lui.  ”   ( Arhimandrit Teofil Părăian – Calea spre bunătate )

Rugăciune – Vasile Militaru :

” cu  lacrimi in gene ude înalţ rugă Domnului,

sufletul păzeşte-mi, Doamne, în tot ceasul somnului,

gândurile ce mă tulbur cu-al Tău Duh înfrângele,

trupului meu dă-i odihnă, răcoreşte-mi sângele,

somn uşor să mă cuprindă, sa dorm lin ca florile

şi cu inima curată să mă scoale zorile,

să pornesc la muncă sfântă, cum pornesc albinele,

să pot umple ca şi ele fagurii cu binele,

şi să Te slăvesc pe Tine, de pe valea plângerii,

Dumnezeule din slavă, ce-L slăvesc toţi îngerii…. ”

” Aş vrea, Doamne… să nu fiu ca buruienile, pe care le smulg oamenii pentru că nu au nevoie de ele, ci să fiu ca florile, pe care le iubesc oamenii, pe care le oferă, pe care le primesc, pe care le sădesc şi le grijesc, ca să fie mai multă bucurie, ca să fie mai multă frumuseţe în lumea aceasta. ”  ( arhimandrit Teofil Părăian )