Mi-am permis sa admir o fantana, o simpla fantana artiziana in timp ce asteptam o prietena. Si am descoperit un lucru minunat, esential si extraordinar; Apa ce tasnea din fantana este chiar sufletul uman iar fantana insusi adica pedestalul din care tasneste apa este corpul uman. Fiecare om este o fantana, si cel mai important element al fantanii este apa, o fantana fara apa este un monument parasit, abandonat care necesita apa ca element vital, ancestral care da suflul vietii si transforma fantana intr-un monument sublim al naturii. Insa in acelasi timp daca vedem o fantana cu apa lina curgatoare dar postamentul acesteia este neangrijit, murdar, atunci nici fantana parca nu are nici un fel de aspect. De aceea OMUL trebuie sa se ingrijeasca si de corpul sau ca instrument de manifestare a DUMNEZEIRII. Corpul fara suflet este ca o fantana fara apa iar sufletul fara corp este ca o apa curgatoare fara postament. Ambele sunt importante, ambele isi au rolul lor in exprimarea SINELUI SUPREM.
Acum ascult Vivaldi Patru Anotimpuri, ma scald in Lumina Eterna a Sfantului Spirit si imi simt spiritul Liber, desi este bine incadrat in corp.
Pentru a avaea un spirit liber si un corp sanatos OMUL trebuie sa se ingrijeasca de ambele. Doctrina Ortodoxa spune ca trupul nu are nici o importanta atata timp cat sufletul este curat. Dar oare cum poate fi un suflet curat intr-un trup neangrijit, murdar? Oare nu se profaneaza instrumentul de manifestare a Dumnezeirii din noi?
Oare suferinta este necesara pentru eliberarea spiritului? Sigur ca nu!!!
Suferinta este un obstacol al mintii care tine spiritul inlantuit intre frontierele dintre minte-spirit-corp. Starea de pocainta care este atat de mult vehiculata in Ortodoxie nu este nimic altceva decat o stare de inlantuire a spiritului. V-ati putea imagina o fantana in care apa curge printr-un tub de sticla? Nu-i asa ca nu ar avea nici un farmec? Asta pentru ca apa trebuie sa tasneasca LIBER spre inaltimile Cerului, spre Divinitatea Absoluta! Pocainta si este acea stare de tub de sticla, iar libertatea spiritului este atintrea acestuia spre Inaltimile Cerului, spre EL, Dumnezeu care locuieste in fiecare dintre noi.
In concluzie daca ne profanam trupul ne profanam instumentul de manifestare a Sinelui Sumprem, daca nu ne ingrijim trupul atunci il lasam adioma unui postament murdar, neangrijit al unei fantani arteziene care poate fi vizibil cu ochiul liber chiar daca apa din ea tasneste liber, iar daca nu lasam APA sa tasneasca liber atunci ne vom pomeni in fata unei fantani in care apa curge printr-un tub de sticla…si atunci care va fi farmecul sublim al acelei fantani?
O fantana frumoasa este una din care apa tasneste cu putere din adancuri spre CER iar postamentul fantanii este bine ingjirit, mereu proaspat si curat; Doar asa vom putea merge pe drumul de ascensiune spre Cerul Liber, in spirit si trup- Trupul curat iar Spiritul Liber detasat si sublim la fel ca Cerul!
