A fi simplu

Astazi omul modern are o parere foarte gresita despre cuvantul umilinta. In sine, umilinta este o stare de libertate prin care doar dispare efortul inutil de a parea altfel, de a crea irealitati. Fiinta umila percepe realitatea la modul cel mai pur. In realitate “a fii simplu” inseamna “a fii umil”. Omul modern asociaza umilinta cu o povara, cu o rusine. El nu intelege sensul corect, nebanuind impacarea cu sine, multumirea si intelegerea lucrurilor in fapt pe care starea de umilinta le degaja. A fii umil inseamna a intelege, a iubi, a te darui a face sacrificii…a fii umil inseamna a fii maret, a fii rar si de calitate.

O fiinta care iubeste intelege, se sacrifica…este deja mangaiere pentru cel oropsit, lumina pentru cel ratacit, popas pentru cel ostenit. Fiinta umila este simpla si de aceea cunoasterea sa este directa, mintea nu-i joaca farse. Marii intelepti ai lumii au fost umili. Ei chiar propovaduiau simplitatea si originalitatea – Ghandi, Einstein, Tagore, Brancusi, Anton de Padova, Ramakrishna etc. In contradictie cu acestia, marile personalitati politice, intelectuale, se implica in razboaie, ei creaza sisteme, societati etc. Vorbim de marii intelepti. Acestia invata prin exemplul propriu ca omul sa fie liber, ca a fii fericit incepe din interior si se revarsa in exterior, niciodata invers.

A fii simplu inseamna sa te bucuri de existenta in orice clipa, sa fii lipsit de ego. Egoul este falsa personalitate. Unde exista ego nu exista nici un mister caci orgoliul prin prostia sa tinde sa se scoata repede in evidenta. Un proverb indian spune: “Paiele vin repede la suprafata in timp ce pietrele pretioase se lasa imediat la fund.”