8 lucruri la care ma gandesc acum:
1. sa fiu fericita si implinita cu mine insumi
2. sa cunosc multi oameni interesanti si minunati care rezoneaza cu fiinta mea interioara
3. sa ma plimb pe faleza seara si sa simt apa marii cum imi atinge picioarele, apoi sa ma arunc in valuri si sa plutesc ca un fulg deasupra apei
4. sa ma indragostesc de intreg Universul
5. sa ma angajez la un loc de munca potrivit mie unde sa fac chestii diferite si interesante
6. sa calatoresc muuuuult de tot, sa explorez Europa, cred ca stiu si cu ce voi incepe, cu Budapesta
7. sa mananc o inghetata mai exact sa o infulec fara a ma gandii la calorii, chilograme in plus si alte prostii
8. sa zambesc mereu…cine stie, poate se va indragosti cineva de zambetul meu. 

Astazi dimineata m-am trezit cu urmatoarea intrebare: De ce OMUL nu poate trai singur?

Atata timp cat OMUL a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, a fost creat cu scopul de a fi fericit insa cu toate acestea OMUL isi cauta o viata intreaga jumatatea sa adica o fiinta de sex opus, oare de ce? O cauta, o gaseste apoi isi da seama ca a gresit in alegerea sa si cauta mai departe, iar gaseste iar isi da seama ca a gresit iar cauta mai departe.

Intrebarea mea este de ce?

De ce fiecare OM viseaza sa-si gaseasca o ,,jumatate,, complementara?

Oare OMUL a fost creat doar pe jumatate? Oare OMUL a fost creat cu scopul de a cauta, a se dezamagi, apoi iarasi a cauta?

Inteleg atunci cand acea jumatate pur si simplu apare…in fata ochilor te strange in brate cu privirea si astfel privirile celor doi se contopesc intr-un sarut initiatic…Asta da, inteleg.

Dar nu inteleg atunci cand aud mii de oameni spunand fraze diferite dar cu acelasi sens de genul:

Imi caut jumatatea

Sunt in cautarea jumatatii

Ma simt singur/a, vreau sa-mi gasesc pe cineva,

M-am despartit de X si ma simt singur/a si vreau sa gasesc pe cineva…

Am 20/30/40/50/etc. si cred ca am o varsta la care deja ar trebui sa am pe cineva dar sunt singur/a……etc etc etc……

De ce Omul isi cauta asa pretinsa jumatate? Oare jumatatea este un sampon sau o pereche de blugi pe care mergi la magazin sa-i cauti sa-i alegi si sa-i cumperi? Apoi, ah…sesizezi ca nu-ti mai vin blugii bine, ca nu-ti mai plac si astfel ramai dezamagita de alegea pe care ai facut-o in magazin…

Oare OMUL poate fi comparat cu o pereche de blugi?

Oare omul poate fi cautat adioma unei perechi de blugi la un supermarket apoi ales apoi…dezamagirea alegerii…si ….cautam alta perece de blugi?

OMUL este incomparabil de aceea nu sunt de acord cu ,,cautarea jumatatii,,.

Si atunci ce trebuie sa facem? Mi-ar zice acum multi… Sa asteptam sa apara jumatatea…dar poate aparea peste X ani…sau niciodata….Sa asteptam, cat sa asteptam, de ce sa asteptam cand eu vreau acum sa am pe cineva…??????

Categoric NU TREBUIE SA ASTEPTAM NIMIC!

Tot ce trebuie sa facem este SA NE SIMTIT IMPLINITI SI FERICITI CU NOI INSINE!!!

Sunt la frontiera dintre doua Lumi; dintre Lumea LUMINII si cea a intunericului. Vreau din suflet sa invinga Lumea LUMINII, A INGERILOR SI A PUTRILOR CERESTI.

Dar, lupta este una grea si cere multa rabdare si vointa interioara. M-am inarmat cu armele Libertatii, a Iubirii si a Pacii!

Pornesc la lupta! Lovesc intunericul, il rapun, dar vai acesta din urma se ridica inarmat cu alte arme, dar cea mai puternica arma a acesuia este ura.

Ura impotriva IUBIRII, Pacea impotriva haosului, Libertatea impotriva indoctrinarii!

Astfel Lumina si intunericul au luptat dintotdeauna dorind sa-si capteze cat mai multi oameni, doar ca Lumina lupta drept spre deosebire de intuneric care viclean fiind se furiseaza tiptil in sufletul uman si-l ataca pe toate fronturile trimitandu-i ganduri nerge, iar lupta cu aceste ganduri impure este mult mai dificila decat mi-am putut vreodata imagina.

Ma ridic si lupt, mi-am zis ca trebuie sa lupt drept, astfel numai in urma unei lupte drepte va putea invinge LUMINA!

Chem LUMINA in viata mea, ii am aliati pe prienetii mei din Lumea Subtila carora le trimit acum, aici toata IUBIREA MEA!

Prin Lumina respir, cu Lumina va invelesc in noaptea cea grea, in Lumina ma scald in diminetile inorate, cu Lumina adorm in brate, iar pe chipul meu coboara un zabmet divin…din alta dimensiune – din Lumea LUMINII!

Si daca mi-e pur si simplu DOR de o imbratisare calda atunci ce trebuie sa fac? Sa nu o caut ci sa o atrag din perspectiva abundentei, si daca mi-e dor de o privire plina de IUBIRE ce trebuie sa fac sa o obtin? Raspunsul este acelasi sa nu o caut ci sa o atrag din perspectiva abundentei pentru ca aceasta cu siguranta va veni…

Dar cum sa-mi inabus gandurile de pe frecventele joase care imi inabusa la randul lor fiinta mea si ceea ce sunt cu adevarat?

Lupt cu mine insumi adica cu propriile ganduri. Confer toate gandurile care nu provin din IUBIREA SACRA, LUMINII.

SUNT UN PURTATOR DE LUMINA, caut LUMINA pentru ca doar prin ea pot sa respir!

Si atunci, ce trebuie sa fac mai departe daca ganduri distorsionante care ma despart de mine insumi de cea care sunt cu ADEVARAT ma inunda? Sa le alung, dar asta fac mereu, incerc sa le inlocuiesc cu ganduri pline de IUBIRE, insa ele revin mereu si iarasi mereu. Daca as putea sa fiu o pasare, sa ZBOR si sa IUBESC.

Astazi am fost invitata la o Lansare de Carte, persoana care m-a invitat mi-a zis ca trebuie sa recit o poezie, si m-am gandit atunci ca tot ce trebuie sa fac este SA RECIT, SA ZBOR SI SA IUBESC!

Ce frumos ar fi daca as fi un fluture, as zbura si as IUBI, si iarasi as Zbura si IUBI si nu m-as supara deloc pe oamenii care ar incerca din mii de motive sa ma prinda, sa ma striveasca, asta pentru ca as fi putut zbura, si zburand le-as fi trimis tuturor FIINTELOR LUMII VIZIBILE SI SUBTILE IUBIREA MEA.

Dar asa, am decis sa ma reancarnez ca OM, crezand ca asa as putea fi fericita, se pare ca m-am inselat, sau poate ca la urmatoarea mea reancarnare voi decide sa ma nasc o Pasare care zboara in inaltimile CERULUI pentru a putea fi mai aproape de EL MARELE ETERN NECUNOSCUT, deoarece acum in acest moment ma simt atat de departe…

Ascult muzica baroca si vreau sa dorm, ce mult mi-ar place ca maine dimineata sa ma trezesc PASARE si sa zbor spre inaltimile CERULUI aproape de EL, aproape de ABSOLUT, aproape de LUMINA INFINITA!

Citate frumoase despre flori si oameni…

Floarea nu este floare în sine, ci în oglinda altui suflet.   ( Valeriu Butulescu )

Florile sunt simboluri frumoase ale naturii, prin care ne arată cât de mult ne iubeşte Dumnezeu.   (Goethe )

Veselia omului e ca mirosul florilor: ea nu se înalţă din sufletele veştede.   ( Nicolae Iorga )

Întotdeauna am rămas mică, fiindcă nu am altă preocupare decât să culeg flori, – florile iubirii şi ale sacrificiilor, şi pe acestea să le ofer lui Dumnezeu, bucurându-l pe El.  ( Sfânta Tereza de Lisieux )

Creatorul a lăsat florile, ni le-a dăruit ca să adauge frumuseţe lumii, să învăţăm de la flori, să înflorim precum florile, să avem continuitate, un rost.

” O floare înfloreşte pentru ea, în primul rând, pentru că aşa există, dar înfloreşte şi pentru oamenii care vin în legătură cu ea. Oriunde ar fi, o floare înfloreşte. Există ofloare care se numeşte ” Floarea Reginei ” sau ” Floare de Colţ ”. Creşte pe munte, în locuri la care se ajunge greu şi, de aceea, bineînţeles că este văzută de puţini oameni. S-ar putea întâmpla să nu ajungă nimeni la floarea-de-colţ, la floarea-reginei, şi ea totuşi înfloreşte, pentru că e-n firea ei să înflorească, pentru că aşa lăsat-o Dumnezeu. Iar când ajunge cineva totuşi la ea, înseamnă că a înflorit  şi pentru acela care o vede şi care o culege. Aşa trebuie să fim şi noi. Fiind în noi ceva unic, trebuie să avemşi noi ceva din gingăşia unei flori. De altfel , şi florile sunt de mai multe feluri. Gândiţi-vă la un bujor, de pildă, aşa de mare, plăcut mirositor, parcă ar vrea să spună ceva despre măreţia lui Dumnezeu prin mărimea lui, prin parfumul lui.  ”   ( Arhimandrit Teofil Părăian – Calea spre bunătate )

Rugăciune – Vasile Militaru :

” cu  lacrimi in gene ude înalţ rugă Domnului,

sufletul păzeşte-mi, Doamne, în tot ceasul somnului,

gândurile ce mă tulbur cu-al Tău Duh înfrângele,

trupului meu dă-i odihnă, răcoreşte-mi sângele,

somn uşor să mă cuprindă, sa dorm lin ca florile

şi cu inima curată să mă scoale zorile,

să pornesc la muncă sfântă, cum pornesc albinele,

să pot umple ca şi ele fagurii cu binele,

şi să Te slăvesc pe Tine, de pe valea plângerii,

Dumnezeule din slavă, ce-L slăvesc toţi îngerii…. ”

” Aş vrea, Doamne… să nu fiu ca buruienile, pe care le smulg oamenii pentru că nu au nevoie de ele, ci să fiu ca florile, pe care le iubesc oamenii, pe care le oferă, pe care le primesc, pe care le sădesc şi le grijesc, ca să fie mai multă bucurie, ca să fie mai multă frumuseţe în lumea aceasta. ”  ( arhimandrit Teofil Părăian )

Astazi printre miile de lucruri pe care le-am facut cum ar fi; citit, plimbare in aer liber, meditatie, exercitii fizice, spirituale etc… am citit si Micul Print si am ascultat muzica baroca. A fost cel mai sublim moment al zilei deoarece am inteles ca; ,,Timpul pe care l-ai petrecut cu Floarea ta a facut-o atat de speciala,,.

Noi oamenii cunoastem alti oameni; oameni obisnuiti, oameni mai putin obisnuiti si oameni extraordinari. Nu pot spune ca pe mine ma atrag doar oamenii extraordinari doar pentru ca sunt extraordinari, pe mine ma atrag in acelasi masura si oamenii obisnuiti cum ar fi; vanzatoarea de flori de la coltul blocului sau femeia de servici de la mine din bloc, sau chiar orice om care emana Lumina si zambet. De accea vreau sa spun ca timpul pe care il petrecem cu oamenii extraordinari si deosebiti noua ii face atat de speciali…

In fond eu cred ca oamenii ar trebui sa citeasca si sa reciteasca Micul Print deoarece contine intreaga filosofie existentiala prezentata intr-o maniera atat de simpla, dar poate  de accea noi oamenii maturi si evitam asemenea lecturi deoarece ni se par prea simple. De multe ori lucrurile simple par a fi extrem de complicate pentru noi iar cele complicare sunt simple deoarece pot fi explicate.

Cine oare ar putea explica profunzimea muzicii baroco; e prea complicat sa-l intelegem pe Vivaldi, e mult prea plictisior sa-l ascultam pe Mozart…si totusi anume aceasta muzica este compusa in stilul Micului Print, un limbaj universal al muzicii accesibil oricui. Muzica baroco ma inalta, ma ridica, imi simt spiritul dansand, simt intreaga fiinta vibrand pe ritmuri celeste…

Daca intelegem muzica baroca atunci il intelegem si pe Micul Print care venind sa exploreze Planeta Pamant a gasit-o atat de pustie si saraca…Vivaldi a explorat sentimentul care te cuprinde ciclic; primavara- Renastere Spirituala, vara- Lumina si caldura, Iarna- meditatie, Toamna- Regenerarea Spiritului.

Pana la urma oamenii sunt deosebiti si speciali deoarece noi ii facem sa fie astfel, toamna si iarna sunt anotimpuri speciale deoarece noi le facem sa fie astfel prin sentimentele noastre, prin atasamentul nostru pur de un anumit anotimp sau altul, amintiri, etc. Si aici as vrea sa inchiei citandu-l pe Micul Nostru Print; ,, Incearca sa vezi cu inima, ochii nu vad esentialul,,. Incearca sa patrunzi cu inima in cele mai subtile lucruri, intelege-le si lasa-le sa curga spre tine…pur si simplu, priviti stelele cu inima deschisa si cu certitudinea ca printre ele… e si steaua voastra, dar priviti-o cu INIMA, cu Sufletul, patrundeti in esenta ei si iubiti-o- atunci si numai atunci veti fi in conexiune cu Intreg Universul, deoarece Intreg Universul se va reflecta…in steaua a carui nume o poarta jumatatea sufletului vostru…!

Mi-am permis sa admir o fantana, o simpla fantana artiziana in timp ce asteptam o prietena. Si am descoperit un lucru minunat, esential si extraordinar; Apa ce tasnea din fantana este chiar sufletul uman iar fantana insusi adica pedestalul din care tasneste apa este corpul uman. Fiecare om este o fantana, si cel mai important element al fantanii este apa, o fantana fara apa este un monument parasit, abandonat care necesita apa ca element vital, ancestral care da suflul vietii si transforma fantana intr-un monument sublim al naturii. Insa in acelasi timp daca vedem o fantana cu apa lina curgatoare dar postamentul acesteia este neangrijit, murdar, atunci nici fantana parca nu are nici un fel de aspect. De aceea OMUL trebuie sa se ingrijeasca si de corpul sau ca instrument de manifestare a DUMNEZEIRII. Corpul fara suflet este ca o fantana fara apa iar sufletul fara corp este ca o apa curgatoare fara postament. Ambele sunt importante, ambele isi au rolul lor in exprimarea SINELUI SUPREM.

Acum ascult Vivaldi Patru Anotimpuri, ma scald in Lumina Eterna a Sfantului Spirit si imi simt spiritul Liber, desi este bine incadrat in corp.

Pentru a avaea un spirit liber si un corp sanatos OMUL trebuie sa se ingrijeasca de ambele. Doctrina Ortodoxa spune ca trupul nu are nici o importanta atata timp cat sufletul este curat. Dar oare cum poate fi un suflet curat intr-un trup neangrijit, murdar? Oare nu se profaneaza instrumentul de manifestare a Dumnezeirii din noi?

Oare suferinta este necesara pentru eliberarea spiritului? Sigur ca nu!!!

Suferinta este un obstacol al mintii care tine spiritul inlantuit intre frontierele dintre minte-spirit-corp. Starea de pocainta care este atat de mult vehiculata in Ortodoxie nu este nimic altceva decat o stare de inlantuire a spiritului. V-ati putea imagina o fantana in care apa curge printr-un tub de sticla? Nu-i asa ca nu ar avea nici un farmec? Asta pentru ca apa trebuie sa tasneasca LIBER spre inaltimile Cerului,  spre Divinitatea Absoluta! Pocainta si este acea stare de tub de sticla, iar libertatea spiritului este atintrea acestuia spre Inaltimile Cerului, spre EL, Dumnezeu care locuieste in fiecare dintre noi.

In concluzie daca ne profanam trupul ne profanam instumentul de manifestare a Sinelui Sumprem, daca nu ne ingrijim trupul atunci il lasam adioma unui postament murdar, neangrijit al unei fantani arteziene care poate fi vizibil cu ochiul liber chiar daca apa din ea tasneste liber, iar daca nu lasam APA sa tasneasca liber atunci ne vom pomeni in fata unei fantani in care apa curge printr-un tub de sticla…si atunci care va fi farmecul sublim al acelei fantani?

O fantana frumoasa este una din care apa tasneste cu putere din adancuri spre CER iar postamentul fantanii este bine ingjirit, mereu proaspat si curat; Doar asa vom putea merge pe drumul de ascensiune spre Cerul Liber, in spirit si trup- Trupul curat iar Spiritul Liber detasat si sublim la fel ca Cerul!

A fi simplu

Astazi omul modern are o parere foarte gresita despre cuvantul umilinta. In sine, umilinta este o stare de libertate prin care doar dispare efortul inutil de a parea altfel, de a crea irealitati. Fiinta umila percepe realitatea la modul cel mai pur. In realitate “a fii simplu” inseamna “a fii umil”. Omul modern asociaza umilinta cu o povara, cu o rusine. El nu intelege sensul corect, nebanuind impacarea cu sine, multumirea si intelegerea lucrurilor in fapt pe care starea de umilinta le degaja. A fii umil inseamna a intelege, a iubi, a te darui a face sacrificii…a fii umil inseamna a fii maret, a fii rar si de calitate.

O fiinta care iubeste intelege, se sacrifica…este deja mangaiere pentru cel oropsit, lumina pentru cel ratacit, popas pentru cel ostenit. Fiinta umila este simpla si de aceea cunoasterea sa este directa, mintea nu-i joaca farse. Marii intelepti ai lumii au fost umili. Ei chiar propovaduiau simplitatea si originalitatea – Ghandi, Einstein, Tagore, Brancusi, Anton de Padova, Ramakrishna etc. In contradictie cu acestia, marile personalitati politice, intelectuale, se implica in razboaie, ei creaza sisteme, societati etc. Vorbim de marii intelepti. Acestia invata prin exemplul propriu ca omul sa fie liber, ca a fii fericit incepe din interior si se revarsa in exterior, niciodata invers.

A fii simplu inseamna sa te bucuri de existenta in orice clipa, sa fii lipsit de ego. Egoul este falsa personalitate. Unde exista ego nu exista nici un mister caci orgoliul prin prostia sa tinde sa se scoata repede in evidenta. Un proverb indian spune: “Paiele vin repede la suprafata in timp ce pietrele pretioase se lasa imediat la fund.”

Am citit candva o carte…una ca si oricare alta din zecile de carti citite de carte mine..foi inbalbenite in negura vremii…

Si am ramas foarte impresionata, cand am realizat ca fiecare OM trebuie sa-si urmeze legenda personala…sa participe la propria legenda  ca un actor si nu ca un spectator care aplauda la finele piesei…

Viata noastra este o piesa de teatru…a carui scenariu nu-l cunoastem pana la capat

Suntem sclavii timpului si a propriilor noastre minti, traim fara a lua a minte la frumusetea florilor de pe aleile inflorite, la splendoarea unui rasarit sau apus de soare…

Intotdeuna asteptam sa se intample ceva, ca sa fim fericiti fara a realiza ca fericirea este in noi…

Fericirea este in fiecare rasarit si apus de soare, in frumusetea si parfrumul florilor, in splendoarea unui joc de copii…

Fericirea este oriunde, fericirea este in noi insine…

Si abia atunci cand vom realiza ca sutem stapani ai propriului noastu destin, abia atunci cand nu vom mai astepta nimic ci pur si simpul vom lasa viata sa curga si noi sa fim actorii piesei de teatru cu un secnariu necunoscut, fara frica de a pierde, fara dorinta de a castiga, fara teama zilei care urmeaza, si fara regretul zilei care a trecut, abia atunci vom fi cu adevarat FERICITI.

Am studiat mereu diferentele dintre oameni…cauzele conflictelor si remedii pentru solutionarea acestora, dar niciodata nu mi-am putut imagina ca aceste cauze se afla exact in sufletul nostru…Mai jos gasiti remedii de armonie spirituala si anume; ,,Ceea ce este străin de mine mă completează şi crează armonie împreună cu mine”. Cine e diferit de mine este la fel ca si mine…Acum imi amintesc ce se spunea in una din meditatiile noastre de la Seggau;,, She is different but the same,,!

De la dezbinările rasiale la armonia spirituală

De ce am fost toţi creaţi diferiţi? Până acum, acest lucru nu pare să fi produs decât dezbinare. Cabala explică cum să reunim părtile.

Alegerile prezidenţiale din 2008 scot in evidenţă una dintre cele mai dureroase şi de lungă durată adversităţi a Americii: problema inegalitaţii rasiale, a discriminării şi a rasismului. „Deşi discuţiile publice despre rasism par să fie tabu în timpul campaniei, cei mai mulţi observatori ştiu că rasismul exisă conştient sau subconştient în minţile multor americani ca un factor crucial care influenţează comportamentul lor electoral /modul cum vor vota” susţine China Post.

Pe de o parte, America a străbătut un drum lung de la era colonială, când slavagismul, segregarea, rezervaţiile indiene şi lagărele de concentrare erau realitatea zilnică. Oricum, dacă vorbeşti cu reprezentanţii oricărui grup etnic, e foarte posibil ca ei să spună că au simţit înţepătura/ stigmatizarea rasială când au avut contact cu alte grupuri. Zilnic, mass-media este plină de reportaje despre delicte din ură ale căror victime au fost vizate pe baza rasei sau a etniei.

Susţinând că au dreptul la libertatea cuvântului şi a opiniei, sute de grupuri care cred că deţin supremaţia, grupuri de separatişti, rasişti şi grupuri care promovează ura acţionează pe faţă în Statele Unite ale Americii. Proiectul de Inteligenţă a Centrului de Lege a Sărăciei din Sud a numărat 844 de grupuri active care promovează ura în Statele Unite în 2006. Acestea includ organizaţii bine cunoscute cum sunt Clanul Ku Klux, Alianţa Naţională, Mişcarea Naţional-Socialistă şi Naţiunile Ariene. Nimeni nu rămâne neatins de acest fenomen- fie ei nativi americani, americani asiatici, afro-americani , latin-americani, evrei, musulmani, americani albi şi alţii.

Bineînţeles, America nu e singurul loc din lume care se confruntă cu această problemă şi, probabil că manifestări mult mai elocvente/ vii ale rasismului pot fi întâlnite în cadrul unor naţiuni ca Darfur, unde rasismul conduce la genocid. Oricum, în Amecica, problema inegalităţii rasiale şi a urii iese în evidenţă intr-un mod acut pentru că America a fost întotdeauna o naţiune a diversităţii, în mod normal cunoscută drept „oala în care se topesc toate”- încă de la începuturile sale a fost compusă dintr-o întreagă mixtură de rase şi naţionalităţi.

Dar, în loc să fie rezolvată, problema urii rasiale pare să se fi amplificat din ce în ce mai mult în ultimii ani. Raportul de Inteligenţă SPLC stabileşte că „2007 a fost un alt an marcat de niveluri cutremurătoare de ură rasială în America” şi că „Numărul grupurilor care promoveză ura active în America a crescut în ultimul an la 888, o creştere de 48 % începînd din 2000”.

Dacă americanii nu au fost capabili să treacă peste diferenţele lor rasiale într-un climat atât de favorabil pentru aceasta, atunci ce speranţă să aibă alte tări că vor rezolva probleme acestui rău universal? Suntem blestemaţi să continuăm la nesfârşit să ne urâm şi să ne rănim unii pe alţii în privinţa calităţilor noastre înnăscute, cum sunt culoarea pielii şi originea etnică?

SĂ TRECEM DINCOLO DE DIFERENTE ŞI SĂ PĂTRUNDEM ÎN ARMONIE

„… scopul Creaţiei se sprijină pe umerii întregii rase umane, fie ea, neagră, galbenă sau albă”

Cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam),

„The Arvut” ( „Garanţia reciprocă”)

Cabala explică faptul că ura îndreptată înpotriva altei rase reiese din natura noastră egoistă care, în mod automat, dispreţuieşte pe oricine este diferit şi se simte atrasă de cei care sunt asemănători. Percepţia noastră egoistă ne face să vedem pe orice este diferit ca pe un străin, separat şi deconectat de noi înşine.

În orice caz, cabaliştii explică de asemenea că noi suntem toţi interconectaţi şi că existăm ca un organism perfect şi armonios. Aceasta perfecţiune şi armonie a organismului este creată în mod precis datorită diferenţrlor care există între noi! Cu alte cuvinte, armonia poate fi creată numai când opoziţiile se reunesc.

În această lumină, situaţia noastră este foarte simplă: De la natură, există multe diferenţe între noi şi noi nu ar trebiu să eliminăm acele diferenţe, pentru că, deşi am încerca, acest lucru ar fi imposibil. Mai degrabă ar trebui să găsim un mijloc de a reuni diferenţele dintre noi şi, astfel, să atingem armonia.

Aceasta nu înseamnă că cercetătorii cabalişti sunt utopici, aşteptînde-se să iubim diferenţele dintre noi în ciuda naturii noastre. De fapt, ei spun că natura noastră prezentă nu ne va permite niciodată să ne înrudim/ reunim în acest fel.

Singurul mod de a face să fuzioneze difernţele este să ne transformăm natura. Trebuie să ne ridicăm deasupra percepţiilor nostre înguste şi egoiste şi să vedem o imagine mult mai vastă- nivelul spiritual al realităţii. Cu alte cuvinte, trebuie mai întâi să ne dezvoltăm o nouă percepţie care este în afara egoismului din noi – şi apoi vom vedea cum, în mod precis, diferenţele şi diversităţile dintre noi crează o imagine perfectă şi armonioasă, pe care cabaliştii o numesc „ sufletul uman comun”.

În acel moment, toate diferenţele dintre noi vor părea să dispară pentru că ele vor fi reunite printr-o calitate superioară a unităţii, după cum Baal HaSulam scrie, „… toate corpurile din lume se vor reuni într-un singur corp şi într-o singură inimă. Şi numai atunci întreaga fericire intenţionată pentru umanitate va fi revelată în toată gloria sa”. ( „ Libertatea”)

Atunci vom înţelege de ce suntem creaţi cu diferenţe între noi şi vom justifica existenţa lor. Ne vom ridica din percepţia îngustă a „ Ceea ce este diferit de mine îmi este străin” către percepţia a „ Ceea ce este străin de mine mă completează şi crează armonie împreună cu mine”

http://www.kabbalah.info/romkab/de-la-dezbinarile-rasiale-la-armonia-spirituala.htm